Toate mancarurile pe care le doresti...numai selecteaza litera cu care incepe numele mancarii...
|
marți, 30 martie 2021
luni, 15 martie 2021
Ortografie pentru toti, chiar si pentru agramati
Normele ortografice ale limbii române sunt stabilite în lucrări academice cu caracter oficial, sunt discutate în diverse alte lucrări, sunt aplicate concret în îndreptare și dicționare normative, sunt învățate în școală. Cu toate acestea, existența greșelilor de scriere, la diferite niveluri, culminând cu textele tipărite, este o realitate recunoscută. Cauzele pot fi variate: pe de o parte, insuficienta atenție și exigență a celor care predau scrisul, ortografia și limba română, în general, insuficienta atenție a celor care învață, insuficienta informare și autoperfecționare, în timpul și după absolvirea școlii; pe de altă parte, aceste cauze înseși se pot explica printr-o atitudine de neînțelegere a importanței pe care o are, pentru cultura națională, respectarea normelor unitare de scriere. Mă întreb însă dacă mulțimea greșelilor de scriere și neglijarea ortografiei nu se datorează și ideii, prea des repetate și subliniate, că ortografia noastră este ușoară (chiar foarte ușoară), idee care pare să reiasă și din spațiul redus acordat formulării regulilor în lucrările normative, printr-o simplificare excesivă a situației reale.
Ortografia românească este ușoară numai în raport cu unele limbi care au o ortografie mai grea. Ea nu este ușoară în sine, în mod absolut, ceea ce rezultă și din literele cu mai multe valori, și din literele cu valori comune, din neconcordanțele dintre scriere și pronunțare la multe cuvinte, din amestecul de principii pe care se bazează și de criterii luate în considerare, din numeroasele excepții de la reguli sau din numeroasele reguli particulare și chiar individuale, precum și din inaccesibilitatea unora dintre ele. Ortografia limbii române este ușoară și în raport cu ortoepia ei (pronunțarea ei literară), dar, în măsura în care ortografia este predominant fonetică — mai exact, fonematică —, ea preia cea mai mare parte a dificultăților ortoepice. De aceea poate că învățământul și acțiunile de cultivare a limbii ar trebui să adopte tactica de a releva laturile dificile ale ortografiei, pentru a face să fie luată mai în serios, cu atenția sporită care se dă oricărei discipline grele.
Lucrarea de față este o demonstrație în acest sens: o demonstrație a existenței unor dificultăți reale, variate și complexe, care exclud posibilitatea de realizare a unei expuneri sintetice și, în același timp, utile. Demonstrația nu este făcută de dragul demonstrației. Cartea are scopul practic de a ajuta înțelegerea, însușirea și aplicarea normelor ortografice actuale ale limbii române nu prin ocolirea punctelor dificile, ci prin cunoașterea lor.
Ea (cartea) nu este un tratat complet de ortografie și nu prezintă nici măcar toate dificultățile ortografiei noastre, ci se limitează la principalele dificultăți constatate în practica scrisului sau semnalate de diverși solicitanți ai unor lămuriri. Cu toate limitele impuse prin selectarea a numai 30 de dificultăți — de fapt, mai numeroase prin aspectele fiecăreia dintre ele —, lucrarea a căpătat proporții care aparent sunt incompatibile cu destinația ei “pentru toți” , dar care vorbesc de la sine despre complexitatea materiei. Pentru a nu falsifica realitatea și a fi eficientă, descrierea normelor trebuie să aibă în vedere toate aspectele, mergând până la semnalarea existenței unor reguli individuale, care, în mod fatal, nu totdeauna pot fi cuprinse exhaustiv și pentru care rămâne în continuare necesară consultarea unor lucrări cu liste alfabetice.
Majoritatea dificultăților reținute sunt prezentate, în însuși titlul capitolelor respective, drept întrebări care exprimă ezitarea și așteaptă răspuns de la tratare, referindu-se la situații în care se pune problema alegerii între două sau mai multe soluții teoretic posibile.
Poți să descarci cartea de aici: Mioara Avram - Ortografie pentru toți
miercuri, 3 martie 2021
Pensii militare vs. Pensii speciale
Înainte să mai faceți comentarii pe tema asta, documentați-vă.
Dacă terminai opt clase, aveai o șansă în viață.
Dacă terminai liceul, aveai mai multe șanse. Dacă mai și învățai în liceu, îți dublai șansele de reușită în viață.
Dacă te ducea capul sau dacă te îndruma cineva, făceai o școală militară? Te angajai în armată sau în poliție?
Mulți spun că pe militari sau pe polițiști nu i-a obligat nimeni să îmbrace haina militară. Corect, aș spune, dar nici pe ei nu i-a obligat nimeni să rămână la nivelul la care sunt, să lucreze la patron sau mai știu eu ce. Totul ține de cât te duce capul și ce vrei de la viață. Dacă vrei cu adevărat, poți.
Opinia publică din țara asta de rahat merge pe principiul "Să moară și capra vecinului" sau "Strugurii sunt acrii".
Daca ești agramat, nu comenta. Te faci de râs și mai mult.
Ludovic Orban s-a făcut că taie pensiile speciale de două ori în ultimul an (2020-2021).
În România, primele pensii speciale – așa cum sunt ele înțelese astăzi – au fost instituite în 1997. Le-a introdus Guvernul Ciorbea, sub coordonarea ministrului Justiției de atunci, avocatul Valeriu Stoica. Beneficiarii lor au fost magistrații.
În 2010, în plină criză economică, administrația Emil Boc a eliminat toate pensiile speciale introduse de majoritățile parlamentare anterioare. Și pe cele la introducerea cărora contribuise propriul partid, și pe cele care erau opera altor partide.
Boc a redus pensiile civile la fracțiunea plătită prin Casa de Pensii (rezultată din contribuțiile la asigurările sociale), iar pe cele militare le-a recalculat după criteriul contributivității. Deci... mai ușor cu necontributivitatea militarilor.
Toate pensiile speciale eliminate de Boc și confirmate ca fiind tăiate, în mod legitim, de către CCR și CEDO, au fost reintroduse în perioada 2015-2016, de către PSD-ul condus de Victor Ponta, respectiv, Liviu Dragnea.
Opera lui Ponta a fost continuată, peste timp, de Viorica Dăncilă care, în 2019, a introdus o serie nouă de pensii speciale, pentru primari, viceprimari, președinți și vicepreședinți de consilii județene. Acestea nu se află încă în plată.
Ținând cont că au fost gândite să-i recompenseze pe toți aleșii locali votați începând cu 1992 și că România are circa 3.000 de unități administrative, numărul pensiilor emanate din legea Vioricăi Dăncilă va fi de ordinul zecilor de mii.
Important de menționat este însă faptul că președintele de acum al PNL, Ludovic Orban, care avea, în 2015-2016, calitatea de deputat, fie a votat pentru reinstituirea pensiilor speciale, fie s-a abținut de la vot.
Orban a votat explicit în favoarea reintroducerii pensiilor speciale pentru diplomați și pentru personalul de la birourile de comerț exterior, pentru piloți, pentru mecanici de zbor și pentru stewardese, dar și pentru toate cadrele MApN, MAI, SRI, SIE, STS și SPP (acestea din urmă fiind numite "pensii speciale" la derută, manipulare).
Cazul pensiilor "speciale" din MApN, MAI și din structurile serviciilor secrete e diferit față de cel al pensiilor speciale civile.
Pe aceeași linie cu votul lui Orban a fost și votul Partidului Național Liberal.
De altfel, Alina Gorghiu, fosta președintă a PNL, s-a numărat printre inițiatorii legii pensiilor speciale pentru piloți, mecanici de zbor și stewardese.
Prin urmare – atunci când îi auzim pe Ludovic Orban și pe colegii săi că se luptă să abroge pensiile speciale – contribuabilii români trebuie să știe că, într-o mare măsură, Orban & Co. se luptă să desfacă ceea ce ei înșiși au făcut.
Pensiile de judecători și de procurori au continuat să se majoreze în paralel cu veniturile lor brute, astfel încât pensia medie a acestui sector – deja uriașă – a făcut, de atunci până astăzi, saltul de la 10.400 de lei la 19.600 de lei!
Numai că ce să vezi... Dacă idioții care tot comentează s-ar documenta, ar afla că...:
Jurnaliștii și politicienii îi manipulează cum vor ei. Politicienii, în funcție de interesele electorale; jurnaliștii, în funcție de pe cine pupă în kur și le dau bani.
Mulți vorbesc despre pensiile militare, dar știu ei, oare, ceva despre ele?
Toți cei care dezbat acest subiect, că pensiile militare ar fi speciale, nu înțeleg că acestea nu sunt ceva magic; ele sunt asemănătoare celor din sistemul public și sunt similare celorlalte armate din țările membre NATO (ați vrut în NATO și în UE).
Opinia publică dezbate subiectul pensiilor militare, întoarce pe toate părțile motivele pentru care militarii au un sistem separat de cel public pentru calculul și gestionarea pensiilor, dacă este just sau nu, sau ce au făcut militarii pentru țară și în ce războaie au luptat pentru a merita așa privilegii. Pensionarii-militari încearcă să se apere, acuzatorii civili sunt neimpresionați, iar subiectul încinge ciclic dezbaterile la televiziuni și în on-line. Haideți să încercăm, sine ira et studio (v-am omorât cu asta, dar vă las traducerea la finalul articolului), să vedem cum stau, de fapt, lucrurile.
În primul rând, trebuie lămurită o confuzie care se induce atunci când se discută despre pensiile bazate pe principiul contributivității și pensiile militare de stat. Jurnaliștii, deși știu foarte bine cum stă treaba, lasă să se înțeleagă că militarii nu ar contribui, pe timpul carierei lor, la bugetul statului, cu alte cuvinte, fie nu ar plăti taxe și impozite, fie aceste taxe ar fi mai mici decât în cazul altor categorii profesionale. Nimic mai greșit. Veniturile pe care militarii le obțin din solde, sunt impozitate absolut identic și la fel ca în cazul oricărui salariat din sistemul public.
Și, totuși, care este principala diferență dintre pensiile din sistemul public și cele militare de stat?
În termenii cei mai simpli, această diferență se reflectă în modul de calcul. Să explicăm:
* În sistemul public (civil), algoritmul pe baza căruia se stabilește cuantumul pune în relație punctajul mediu anual (calculat pe baza întregului stagiu de cotizare din perioada activă) cu punctul de pensie stabilit de Guvern;
* Pensiile militare de stat au ca bază de calcul media tuturor veniturilor brute realizate în 6 luni consecutive, din ultimii 5 ani de activitate. Multe țări NATO folosesc drept bază de calcul pentru pensia militară de serviciu ultimul salariu, înainte de trecerea în rezervă.
Această diferență de mod de calcul stă la originea tuturor atacurilor care au început în urmă cu mai mult de 10 ani împotriva pensionarilor militari, atacuri care revin periodic în dezbaterea publică. Militarii sunt considerați ca beneficiari de pensii nesimțite, de pensii speciale, de pensii nemeritate. Militarii sunt acuzați că ies la pensie foarte devreme, chiar în jurul vârstei de 40 de ani, cu pensii exorbitante, de zeci de mii de lei. Sună revoltător, nu-i așa? Să ne lămurim, pe scurt, încercând să nu abuzăm de cifre, statistici și formule de calcul. Și nici de lozinci sau sloganuri.
Vârsta de pensionare
În Legea nr. 223/2015 2015 privind pensiile militare de stat, vârsta standard de pensionare pentru limită de vârstă este stabilită în funcție de anul nașterii celor care trec în rezervă, pornind de la 56 de ani și trei luni, pentru cei născuți în luna octombrie 1959 și care crește progresiv, conform unei anexe care face parte din lege, până la 60 de ani, pentru cei născuți după luna ianuarie 1970.
Această limită poate fi redusă pentru perioada în care militarii și-au desfășurat activitatea în condiții de muncă deosebite, speciale sau alte condiții (personal aeronavigant, personal ambarcat, parașutiști sau alte categorii de persoane a căror activitate se desfășoară în condițiile menționate) cu perioade corespunzătoare. Reducerea vârstei standard de pensionare nu poate fi mai mare de 13 ani. Prin aplicarea acestor reduceri, vârsta standard de pensionare nu poate fi mai mică de 45 de ani (da, o să-mi dați exemplu pe dobitoaca aia de la MAI, care s-a pensionat la 40 de ani, dar sunt cazuri izolate).
Metodologia este asemănătoare cu cea din sistemul public de pensii, care are prevederi similare pentru reducerea vârstei standard de pensionare pentru anumite categorii profesionale (personal navigant, personal care lucrează în condiții de risc radiologic, chimic, personal care își desfășoară activitatea în subteran etc).
Există și o altă categorie de pensionari militari care au trecut în rezervă înainte de împlinirea vârstei standard de pensionare: militarii disponibilizați la sfârșitul anilor ‘90, prin efectele Ordonanței 7 din 1998, ca urmare a aplicării unui program de restructurare a armatei (cea mai tare șmecherie occidentală și cea mai mare trădare a politicienilor: reducerea forțelor armate. ”Noi nu vă vrem puternici!” spun occidentalii). În urma acestor disponibilizări, efectivele militare s-au redus masiv, de la o armată de peste 300.000 de oameni, în 1990, la aproximativ 80.000 după anul 2000. Pensiile acestor militari sunt, în general, pensii militare de serviciu cu vechime incompletă, în cuantumuri reduse.
În acest moment, în evidența Casei de Pensii Sectoriale a Ministerului Apărării Naționale se află aproximativ 65.000 de pensionari militari. Pensia medie brută pentru vechime completă aflată în plata casei de pensii a MApN este de aproximativ 3.500 lei. Aproape 60% din numărul total de pensionari militari au pensiile sub această valoare medie. Doar 6% dintre pensionarii militari au pensii cuprinse între 7.000 și 10.000 de lei și aproximativ 2,6% depășesc pragul de 10.000 de lei lunar (în marea lor majoritate sunt foști magistrați militari sau foști aviatori).
Care este media salariilor militarilor activi?
Hmm... Greu de spus, din moment ce jumătate din banii pe care îi încasează un militar sunt sporuri (norma de hrană, norma de echipare, spor de antenă, specialist de clasă - că, de, dacă vrei ceva mai mult de la viață, te apuci de învățat și te specializezi). În plus, sporurile astea sunt masă de manevră pentru infractorii din Guvern (salariul nu ți-l pot lua, dar îți pot lua sporurile. Capisci?) Cam acestea sunt salariile „exorbitante” ale militarilor, despre care vă prostesc jurnaliștii sugători. Și politicienii, la fel de sugători.
Este algoritmul de calcul al pensiilor militare de stat justificat?
În primul rând, sistemul pensiilor militare de stat a fost instituit în România acum aproape 160 de ani, de Alexandru Ioan Cuza și păstrat aproape neschimbat de atunci încoace. (Dar de unde draq să știe prostul care comentează fără să se documenteze?).
Motivarea de atunci era foarte asemănătoare cu cea de astăzi și este, în fapt, principiul pe care îl urmează cam toate țările din lume. Găsim la articolul 4 din actuala lege a pensiilor, Legea 223 din 2015, următoarea formulare: sistemul pensiilor militare de stat acoperă riscurile activității specifice sistemului de apărare, ordine publică și securitate națională, interzicerea sau restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți din Constituția României.
Avem, deci, două filoane principale prin care legiuitorul a motivat asigurarea acestui tratament pentru militari la trecerea în rezervă: compensarea riscurilor din timpul carierei militare și instituirea unor măsuri reparatorii în raport cu limitarea sau interzicerea unor drepturi fundamentale care sunt garantate pentru restul societății. Dar să le luăm pe rând.
Compensarea riscurilor
Majoritatea contestatarilor pensiilor militare se raportează exclusiv la riscurile la care s-ar supune, mai mult sau mai puțin, militarii pe timpul carierei militare. Sunt unii care spun că pensiile militare s-ar justifica cel mult pentru militarii care luptă în teatrele de operații, nu și pentru cei care au rămas în țară, prin cazărmi și birouri.
De acord că unii dintre militari se supun mai multor pericole decât alții, dar rămâne de văzut cum s-ar putea cuantifica în mod obiectiv aceste diferențe. Dacă ar exista astfel de metode obiective, atunci s-ar putea discuta și de pensii diferite pentru medicii care fac operații riscante față de cei care se ocupă doar cu prescrierea rețetelor. Sau ar putea fi diferențiată importanța muncii și, implicit, a drepturilor de pensie pentru actori în funcție de rolurile jucate de-a lungul carierei, a profesorilor în funcție de rezultatele obținute de elevi, a compozitorilor în funcție de popularitatea creațiilor muzicale, a sportivilor în funcție de complexitatea disciplinei la care au obținut medalii și tot așa.
Este imposibil și nedrept să plasăm pe o scală a importanței și valorii profesiile și ocupațiile. Munca tuturor este importantă și trebuie respectată (a medicilor, a profesorilor, a muncitorilor, a militarilor, a economiștilor, actorilor, magistraților, aviatorilor, mecanicilor de locomotivă sau marinarilor, însoțitori de bord ori funcționari publici, angajați la stat ori la privat). Revenind la militari, sunt câteva elemente de punctat în ceea ce privește raportarea lor la riscurile profesionale:
• Numărul de militari rotiți în misiunile executate de Armata României în teatrele de operații, în ultimii 30 de ani, depășește 50.000.
• Modificările de natură legislativă au făcut ca participarea la aceste misiuni în teatrele de operații să nu mai fie pe bază de voluntariat, ci a devenit obligație de serviciu. Ca atare, numărul militarilor trimiși în misiuni peste hotare este, și va fi, din ce în ce mai mare.
• În plus, foarte multe dintre acțiunile și misiunile desfășurate pe teritoriul național implică riscuri la fel de mari (operarea aeronavelor militare, tragerile de luptă cu toate categoriile de armament, operațiunile executate cu materiale explozive, manipularea unor substanțe cu grad înalt de toxicitate și exemplele ar putea continua).
• După trecerea în rezervă, militarii rămân, conform legii, cu obligații militare până la împlinirea vârstei la care se trec în retragere și sunt scoși din evidențele armatei.
Compensarea interzicerii sau restrângerii unor drepturi și libertăți fundamentale pentru militarii activi
Cel de-al doilea pilon pe care se legitimează sistemul pensiilor militare în toate țările în care funcționează (adică aproape toate țările NATO și multe din afara Alianței) ține de drepturile și libertățile fundamentale care sunt restrânse sau chiar interzise pentru militarii în activitate. Haideți să vedem care sunt acestea, așa cum sunt ele prevăzute în Constituția României și care sunt prevederile corespondente din statutul cadrelor militare.
Dreptul la muncă
Constituția României spune:
Dreptul la muncă nu poate fi îngrădit. Alegerea profesiei, a meseriei sau a ocupației, precum și a locului de muncă este liberă.
Libertatea economică: Accesul liber al persoanei la o activitate economică, libera inițiativă și exercitarea acestora în condițiile legii sunt garantate.
Ce spune "Statutul cadrelor militare"
Cadrelor militare în activitate le este interzis:
a) să îndeplinească alte funcții decât cele în care sunt încadrate, cu excepția cumulului prevăzut de lege, în condițiile stabilite prin ordin al ministrului apărării naționale;
b) să fie asociat unic ori să participe direct la administrarea sau conducerea unor organizații ori societăți comerciale
Sunt situații frecvente în care, din cauza deselor schimbări de garnizoană pe care le fac militarii în evoluția în carieră, ei rămân unicii întreținători ai familiei, singurii care câștigă venituri. Însă posibilitatea de a presta activități lucrative suplimentare este restricționată, în condițiile prevăzute de statut.
Dreptul de asociere
Constituția României spune: Cetățenii se pot asocia liber în partide politice, în sindicate, în patronate şi în alte forme de asociere.
Ce spune "Statutul cadrelor militare"
art. 28 lit. a): militarilor le este interzis să facă parte din partide, formațiuni sau organizații politice ori să desfășoare propagandă prin orice mijloace sau alte activități în favoarea acestora ori a unui candidat independent pentru funcții publice;
art. 29 lit. c): sunt interzise constituirea în forme de asociere cu caracter sindical ori care contravin comenzii unice, ordinii și disciplinei specifice instituției armatei.
Dreptul la grevă
Constituția României spune: Salariaţii au dreptul la grevă pentru apărarea intereselor profesionale, economice şi sociale.
Ce spune "Statutul cadrelor militare":
art. 28 lit. c): Militarilor le este interzis să declare sau să participe la grevă.
Cu alte cuvinte, față de aceste interdicții, singura formă de protecție a militarilor în fața unor situații de tratament injust cu privire la drepturile care se cuvin oricărui salariat este doar cadrul legal asigurat de "Statutul cadrelor militare". Militarii nu pot apela la forme de organizare sindicală pentru apărarea drepturilor lor și nici nu pot întrerupe activitatea în nicio situație, așa cum o pot face celelalte categorii profesionale, chiar și magistrații sau polițiștii.
Dreptul de a fi ales
Constituția României spune: Au dreptul de a fi aleşi cetăţenii cu drept de vot care au cetăţenia română şi domiciliul în ţară.
Ce spune "Statutul cadrelor militare":
art. 28 lit. b): Militarilor le este interzis să candideze pentru a fi aleși în administrația publică locală și în Parlamentul României, precum și în funcția de președinte al României.
Libertatea întrunirilor
Constituția României spune: Mitingurile, demonstraţiile, procesiunile sau orice alte întruniri sunt libere.
Ce spune "Statutul cadrelor militare":
art. 29 lit. g): participarea la mitinguri, demonstrații, procesiuni sau întruniri cu caracter politic ori sindical este interzisă.
Una dintre sintagmele care au fost atribuite militarilor este și aceea de „marea mută”. Înțelegem acum că acest lucru se datorează nu lipsei de apetență pentru atitudinile civice, ci interdicției exprese din "Statutul cadrelor militare".
Libera circulaţie
Constituția României spune: Dreptul la liberă circulaţie, în ţară şi în străinătate, este garantat.
Ce spune "Statutul cadrelor militare":
art. 29 lit h): cadrele militare în activitate se pot deplasa în străinătate în condițiile ce se stabilesc prin ordin al Ministrului Apărării Naționale.
Deplasarea militarilor este restricționată nu doar pentru străinătate, ci și pe teritoriul național, prin regulamentele aplicate, în care sunt prevăzute proceduri de avizare a „părăsirii garnizoanei”, chiar dacă aceste deplasări se fac în timpul liber, în interes personal.
Libertatea de exprimare
Constituția României spune: Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.
Ce spune "Statutul cadrelor militare":
art. 29 lit a): opiniile politice pot fi exprimate numai în afara serviciului. De asemenea, interacțiunea militarilor activi cu mass-media este posibilă doar cu respectarea unor proceduri prevăzute de reglementările interne în acest domeniu.
În plus:
Constituția României spune: Munca forţată este interzisă. Dar nu constituie muncă forţată activităţile pentru îndeplinirea îndatoririlor militare.
Cu alte cuvinte, militarii se află la dispoziție 24 de ore din 24. Ei pot fi chemați oricând de la domiciliu sau din timpul liber pentru îndeplinirea sarcinilor și misiunilor încredințate, pot fi solicitați să intervină în sprijinul autorităților locale și centrale pentru limitarea efectelor calamităților naturale sau vremii nefavorabile, sunt dislocați pe perioade lungi în poligoane și facilități de pregătire și instruire, fără a primi drepturi salariale suplimentare și fără posibilitatea de a refuza aceste sarcini. De altfel, refuzul de a executa un ordin legal, precum și insubordonarea reprezintă pentru militari infracțiuni pedepsite de Codul Penal.
Concluzii
Este evident că, în situația în care s-ar considera justificată eliminarea pensiilor militare de stat, în scopul tratamentului egal al pensionarilor, este necesar tratamentul egal și nediscriminatoriu și pe timpul desfășurării vieții active. Nu putem discuta de tratament egal doar la sfârșitul carierei, ci și pe timpul acesteia.
Există două opțiuni pentru aceasta:
*Interzicerea drepturilor și libertăților fundamentale menționate mai sus tuturor categoriilor de salariați, din mediul public sau privat, ceea ce, evident, ar fi o aberație.
Sau...
*Eliminarea tuturor interdicțiilor și restricțiilor din domeniul drepturilor și libertăților fundamentale pentru militari. Aceasta ar însemna renunțarea la "Statutul cadrelor militare" și remunerarea militarilor potrivit Codului muncii.
Asta ar însemna, printre altele:
• Militarii își vor desfășura activitatea după programul de lucru valabil pentru toate celelalte categorii de salariați. Activitatea care depășește opt ore de lucru va trebui compensată în conformitate cu Codul muncii, iar menținerea activității 24 de ore din 24 în unitățile militare va trebui acoperită cu costurile și personalul suplimentar necesare pentru încadrarea în prevederile legislației muncii. Altfel spus, vom avea apărare națională opt ore pe zi, în general, cu excepții acolo unde se pot organiza schimburi de lucru.
• Militarii vor avea dreptul de a se asocia în sindicate, care să negocieze pentru ei condițiile de muncă, de salarizare, condițiile în care se acceptă executarea misiunilor cu grad ridicat de risc, condițiile în care se execută sau nu ordinele. Va fi necesară, complementar, abrogarea acelor prevederi ale Codului Penal referitoare la militari, în aspectele care vor intra în contradicție cu Codul muncii.
• Posibilitatea pentru militarii în activitate de a se înscrie în partide politice, de a face propagandă politică în unitățile militare, de a candida în administrația publică locală și în Parlamentul României, precum și la Președinția României.
• Posibilitatea militarilor de a declara grevă, de a organiza mitinguri și demonstrații de protest ori de câte ori se consideră nedreptățiți.
• Prestarea liberă a oricărei activități economice, afaceri, inițiative private care să completeze veniturile militarilor, în aceleași condiții cu ale salariaților din sistemul public sau privat.
Dacă ne dorim o astfel de armată, dacă putem crede că acesta ar putea fi cel mai eficient mod de a organiza sistemul de apărare și securitate națională pentru România, atunci eliminarea sistemului pensiilor militare de stat ar fi posibilă, iar pensionarii ar putea beneficia de același sistem de calcul al pensiilor. Tratamentul egal cu sistemul civil trebuie asigurat, așa cum arătam mai sus, pe întregul traiect profesional al militarilor, nu doar după trecerea în rezervă.
Actualul sistem al pensiilor militare de stat este departe de a fi unul perfect. În ultimii 10 ani, legislația incidentă a fost modificată de patru ori, ceea ce a creat disfuncționalități în armonizarea tuturor situațiilor.
Aceste schimbări legislative au generat și unele situații anormale, excepții, care sunt vânate cu predilecție și servite ca argumente imbatabile. Știm însă că excepțiile nu pot da măsura întregului sistem și că generalizarea unor aspecte punctuale nu servește decât intențiilor de a învrăjbi și diviza categoriile profesionale.
sine ira et studio (latină) = fără ură și părtinire
Surse: RiseProject și Trustul de Presă al MApN
Abonați-vă la:
Postări (Atom)