Ati citit "Monoloagele vaginului"?

Dacă vreți cartea, o găsiți aici.

Introducere

(Această introducere, aşa cum e dramatizată aici, a fost gîndită pentru trei actriţe, dar poate fi adaptată în funcţie de nevoile producţiei. Poate fi interpretată de oricîte femei.)

Frafment din text

Să începem de la acest cuvînt: vagin. Sună mai degrabă ca o boală molipsitoare, sau ca un instrument medical. “Repede, soră, adu-mi vaginul.” “Vaginul.” “Vaginul.” Nu contează de cîte ori îl spui, tot nu sună ca un cuvînt pe care ai vrea să-l rosteşti. E un cuvînt complet ridicol şi nu-i deloc sexy. Poţi să-l foloseşti în timp ce faci sex, încercînd să fii “politically correct”?! “Dragă, n-ai vrea tu să-mi mîngîi vaginul?” Moartea pasiunii. Subită.

.............................................................................

Următorul grup intervievat era format din femei între 65 şi 75 de ani. Aceste interviuri au fost cele mai usturătoare. Poate pentru că nici una din femei nu mai fusese întrebată vreodată despre vaginul ei. Una dintre ele, în vîrstă de 75 de ani, nu-şi văzuse niciodată vaginul. Şi-l spăla în baie sau sub duş, dar niciodată în mod conştient. Nu avusese niciodată un orgasm. La 72 de ani, a început să facă terapie, aşa cum se procedează în New York şi, convinsă de terapeută, într-o după-masă, s-a dus acasă, a aprins nişte lumînări, a făcut o baie, a ascultat muzică şi s-a simţit bine cu ea însăşi. A spus că i-a luat mai mult de o oră, fiindcă avea artrită, dar cînd, într-un sfîrşit, şi-a găsit clitorisul, a izbucnit în plîns. Acest monolog îi este dedicat.

De fapt, "Monoloagele vaginului" nu ete o carte, așa cum probabil ați crezut, ci un text. Un text pntru teatru. Dacă îl vreți integral, îl găsiți aici.

A fost montat un spectacol și în Romania

Foarte longeviv, spectacolul regizat de Mona Gavrilaș a stârnit interesul publicului din toată țara, care a vrut să îl  vadă și să îl revadă. Această adaptare românească a unui text american celebru și controversat la vremea apariției sale, are câteva atuuri: subiectul abordat a€“ universul feminin, cu emoțiile și trăirile specifice, viziunea regizorală care nu se bazează pe artificii, ci pe comunicarea cu publicul, care devine parte integrantă în spectacol și, mai ales, jocul actoricesc al Dianei Giubernea, care se insinuează ca o șerpoaică, reușind să își schimbe identitatea, să călătorească în timp și în spațiu, împreună cu toți cei din sală. Sursa: inculise.ro

Eve Ensler este o voce distinctă în teatrul american actual. Autoarea Monoloagelor vaginului, cîştigătoare a premiului Obie cu acest text, a fondat o mişcare mondială de luptă împotriva violenţei asupra femeilor - V-Day.

"Fără birocraţie, fără ierarhizări, dar cu multă dragoste şi cu mult simţ al umorului" (Jane Fonda), V-Day este un catalizator care promovează evenimente creative pentru a revigora spiritul antiviolenţă şi sensibilizarea opiniei publice internaţionale faţă de agresiunea sexuală, mutilarea genitală, viol şi incest. Din 1998 şi pînă astăzi, organizaţia s-a răspîndit din Statele Unite în întreaga lume, avînd peste 800 de comunităţi de eficientă acţiune, ce impun o nouă viziune asupra femeilor, feminităţii şi sexualităţii.

Simplu şi cuceritor, şocant şi duios, rafinat şi buff, spectacolul interpretat cu devoţiune şi personalitate de Monica Ristea-Horga, Roxana Marin şi Elena Purea, frînează de multe ori direcţia violentă a textului, învăluind-o într-o strategică plasticitate aparent inofensivă, transformînd de multe ori violentarea şi agresivitatea năprasnică în mîngîiere teatrală. Aclimatizat la pudoarea unui public "cultivat" şi "cunoscător", regia a tocit cu fineţe lama de oţel a bisturiului, eliberînd cu farmec şi talent drumul spre înţelegere. Mutarea accentelor nu alterează în nici un fel calitatea piesei, nici ţinta ei precisă, declarat educativă şi civică, potenţînd însă artisticitatea celor 11 monoloage atît de radicale prin expresia lor nudă. "Monoloagele vaginului este o veritabilă odă a sexului cald, echivoc, afectiv, prietenos, pasionat. Singurii inamici sunt misoginismul, ruşinea sexuală şi violenţa sexuală" - (The Nation, 5 martie 2001).

Monoloagele vaginului este o piesă-eveniment în contextul realităţii americane dintre milenii, a cărei frenezie violentă o impune cu profundă eficienţă spirituală în perimetrul uman al întregii lumi. Şocul textului provine cu precădere din francheţea spovedaniei, din excentricitatea penetrării prin implozie a detaliului frust, din inocenţa pervertită în clişee şi tabuuri de o civilizaţie ce mistifică barbaria în reguli şi conduite gelatinoase.