La stomatologie

La stomatologie... pe bune.

București, Crângași.
Măsea făcută praf. Nenorocita se mișcă.

În drumul spre casă dau de un cabinet. "Cabinet Stomatologie" la parterul unui bloc.

Îmi fac curaj și intru.
- Săru' mâna! zic eu.
- Bună ziua, zice ea, doctorița.
- Cât costă o extracție? o întreb eu direct.
- Luați loc pe scaun, zice doamna.
- Cum, așa pur și simplu? zic eu nedumerit. Aș vrea să știu cât mă costă.
- Luați loc și vedem, vine răspunsul doamnei.
- Dar poate că nu am suficienți bani la mine. Vreți să mă așez pe scaun și să mă trezesc că îmi spuneți nu știu ce sumă pe care nu o voi putea suporta la fel de bine ca durerea asta de măsea? LA revere, îi spun eu și dau să plec.
- 250 de lei, zice doamna.
- Ce anume 250 de lei? Extracția? Păi de ce așa mult?
- La alte cabinete costă și 450 de lei, asta pentru cultura dv generală.
- Păi ce poate să coste atâta, dnă?
- Materialele, anestezia, manopera, freza, chiria, curentul, apa...
- Doamne, dar mi-e greu să cred că veți folosi ATÂTEA materiale care să justifice pretul ăsta. O fiolă de-aia de anestezic nu cred că costă mai mult de 10 lei. Mă duc și o iau de la farmacie, ce naiba. Alte materiale ce ar mai fii? Puțin tifon și patentul? Dă-l în colo de tifon, cât despre patent... cred că si-a scos deja banii de mii de ori până acum. Manopera??? Dacă ați fii sadică, mi-ați scoate măseaua gratis. Sau de pomană, dacă tot mă vedeți că mă doare. Freza? Păi vreau s-o scoateți, nu s-o frezați. Nu v-am spus că se mișcă și că e varză?
- Poate că reușim s-o salvăm, spune doamna.
- Aha, ca să mă coste și mai mult, nu? Păi cum să salvezi o măsea de minte care se mișcă? Din căte am citit și eu, e mare lucru că la 45 de ani încă o mai am. Cred că 50 de lei ar acoperi toate cheltuielile. Ar fi o sumă corectă pentru o extracție, ce naiba. Mi-o scoateți, nu mi-o plantați.
- 250. Durează 5 minute.
- De banii ăstia mă duc și iau o vodcă să mă dezinfectez, iau patentul din mașină și mi-o scot singur. Și rămân și cu bani în buzunar.
- Poate faceși vreo infecție, zice doamna.
- Lucrați și cu casa de sănătate? Mă duc la medicul de familie și-i cer o trimitere. Ce ziceți, merge așa?
- Nu lucrez cu case de sănătate, îmi pare rău, zice doamna.
- Doamnă, uitați cum facem: dacă mă scăpati de necaz în 5 minute, vă plătesc 120 de lei. Dacă durează peste 5 minute, vă dau 100 de lei. E bine?
- 150 de lei. Luați loc. În 5 minute e gata, zice doamna zâmbind.
- De ce zâmbiți? o întreb.
- Am mai negociat și cu alți pacienti, dar dv sunteți imposibil de insitent pe niște probleme pe care nu le cunoașteți. De regulă se negociază lucrările mari, implanturi, proteze... chestii de-astea, dar nu o extracție.

În timpul ultimului nostru dialog, m-am așezat pe scaunul de tortură și am stat cu gura deschisă până a terminat de spus ceea ce avea de spus, timp în care mi-a făcut o injecție, a cotrobăit puțin prin gura mea și apoi...
- Puteți să vă clătiți, am terminat, zice doamna.
- Poftim? întreb eu nedumerit.
- Clatiți-vă, am terminat.
Cobor de pe scaun, achit cei 150 de lei, mă îmbrac, îi mulțumesc și plec.
Pe drumul spre casă am stat și m-am tot gândit: Oare de unde scot oamenii ăstia prețurile astea, frate?

Spuneau unii pe la TV ca românii nu se duc la dentist regulat, să-și facă controale periodice sau mai șiu eu ce. Păi, cu prețurile astea, nu toți ne permitem să mergem la dentist. Poate că prețurile or fi bune așa cum sunt, dar nu pentru noi, ci pentru cei ce vin din străinătate. O să devenim o țară de strirbi.

Mă rog...

Pe mine m-a enervat faptul că nu a vrut să-mi spună de la început cât mă costă extracția. În loc sa-ți răspundă cât te costă, te invită să iei loc pe scaun. Medicul se apucă te treabă, te rezolva repede, îți spune că ar trebui să vii și poimâine ca să termine lucrarea și uite așa ajungi să te duci de nu știu câte ori pe la cabinetul lui. Înclin să cred că și asta este o strategie, dar... ce putem face? O sa mâncăm supe pasate si piure de cartofi. Pa.