Da. Am văzut că există și oameni fericiți. În piață... Vânzătorii. Ei se autointitulează "producători", pentru că au certificate de producători. Chiar dacă nu au pus niciodată în viața lor nici măcar o sămânță în pământ, ei se numesc "producători". Se duc prin sate și comune și dau șpagă la primari și obțin certificate de producători. Chiar dacă marfa pe care o vând la tarabe este adusă din polonia sau china, deci importată, ei tot producători se numesc.
Să revenim la subiect. De ce singurii oameni fericiți erau vânzătorii de la tarabele din piață? Pentru că măriseră prețurile la toate produsele și oamenii tot cumpărau, că nu aveau încotro. Nu am văzut niciun cumpărător vesel. Toți făceau calcule:
[Cumpărătorul] - 2 kile de cartofi, 1 kil de morcovi, 1 kil de ceapă...
[Vânzătorul] - 7 lei 50. Vă pun până la 8 lei?
[Cumpărătorul] - Mda, bine.
[Vânzătorul] - Ha, ha. Sărbători fericite!
[Cumpărătorul]- Mda, bine, mulțumesc la fel.
Acum, stau eu și mă gândesc: atunci când ăla îți pune pe cântar o cantitate de ceva din ce ai cerut, și catitatea este mai mare decât vrei tu, de ce nu lasă așa, mai mult cu 2-3 cartofi, tot la prețul ăla? de ce ție îți cere încă 10 bani, dacă depășește la cântar cu un cartof?...
Cel mai mult m-a uimit faptul că la tarabă am văzut țigani care vindeau marfă. Nu orice țigani, ci dăia cu fuste multe sau cu pălării mari, pe care îi vedeam cândva prin spatele blocului după fier vechi. Șocant a fost când mi-a arătat certificatul de producător. M-a dat pe spate! Nu cred că ăștia au muncit nici măcar o milisecundă în viața lor și totuși ...
În afara pieței, pe la colțuri, niște țărăncuțe destul de bătrâne, de prin comunele astea de pe lângă oraș, încercau să-și vândă și ele usturoiul pe funie, leușteanul, pătrunjelul și ce mai aveau ele în traistă. Îmi părea rău că nu am cumpărat de la ele, dar le văzusem prea târziu.
Știm cu toții că una dintre cele mai mari evaziuni se face în piețe: tu dai banul, ăla îl bagă în buzunar.
De ce naiba nu bagă ăștia case de marcat în piețe, la tarabe?
Să revenim la subiect. De ce singurii oameni fericiți erau vânzătorii de la tarabele din piață? Pentru că măriseră prețurile la toate produsele și oamenii tot cumpărau, că nu aveau încotro. Nu am văzut niciun cumpărător vesel. Toți făceau calcule:
[Cumpărătorul] - 2 kile de cartofi, 1 kil de morcovi, 1 kil de ceapă...
[Vânzătorul] - 7 lei 50. Vă pun până la 8 lei?
[Cumpărătorul] - Mda, bine.
[Vânzătorul] - Ha, ha. Sărbători fericite!
[Cumpărătorul]- Mda, bine, mulțumesc la fel.
Acum, stau eu și mă gândesc: atunci când ăla îți pune pe cântar o cantitate de ceva din ce ai cerut, și catitatea este mai mare decât vrei tu, de ce nu lasă așa, mai mult cu 2-3 cartofi, tot la prețul ăla? de ce ție îți cere încă 10 bani, dacă depășește la cântar cu un cartof?...
Cel mai mult m-a uimit faptul că la tarabă am văzut țigani care vindeau marfă. Nu orice țigani, ci dăia cu fuste multe sau cu pălării mari, pe care îi vedeam cândva prin spatele blocului după fier vechi. Șocant a fost când mi-a arătat certificatul de producător. M-a dat pe spate! Nu cred că ăștia au muncit nici măcar o milisecundă în viața lor și totuși ...
În afara pieței, pe la colțuri, niște țărăncuțe destul de bătrâne, de prin comunele astea de pe lângă oraș, încercau să-și vândă și ele usturoiul pe funie, leușteanul, pătrunjelul și ce mai aveau ele în traistă. Îmi părea rău că nu am cumpărat de la ele, dar le văzusem prea târziu.
Știm cu toții că una dintre cele mai mari evaziuni se face în piețe: tu dai banul, ăla îl bagă în buzunar.
De ce naiba nu bagă ăștia case de marcat în piețe, la tarabe?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu