Am capatat darul vietii acum un miliard de ani. Dar ce am facut cu el?

Dacã viața a apãrut acum un miliard de ani, abia dupã 400000 de ani apare prima aberație a unei celule nervoase. Astfel începe viața, așa cum o cunoaștem: creiere de câteva miligrame... încã nu se pot stabili semne de inteligențã. Funcționeazã mai mult ca reflexe. Un neuron, trãiești; doi neuroni... te deplasezi. Iar mișcarea aduce lucruri interesante. Animalele au apãrut acum câteva milioane de ani, dar majoritatea speciilor folosesc doar 3-5% din capacitatea cerebralã. Abia la apariția oamenilor în fruntea lanțului trofic, vedem o specie care folosește mai mult din capacitatea cerebralã. 10% nu pare cine știe ce, dar e mult, dacã ne gândim la ce am realizat.
Dar sã discutãm un caz special. Singura ființã care-și folosește creierul mai bine decât noi este... Delfinul. Se estimeazã cã acest animal incredibil folosește pânã la 20% din capacitatea cerebralã. Asta îi permite sã aibã un sistem de ecolocație mai eficient decât orice sonar inventat de oameni. Dar delfinul nu a inventat sonarul, ci a fost o evoluție naturalã. Și acesta e elementul crucial al reflecției filozofice de azi. Putem trage concluzia cã oamenii sunt mai interesați de a avea, decât de a fi?

Pentru ființe primitive, ca noi, viața pare sã aibã un singur scop: Sã obținem mai mult timp. Iar distorsionarea timpului pare sã fie singurul scop al celulelor din organismele noastre. Pentru asta, masele de celule care alcãtuiesc râmele și oamenii, au doar douã soluții: Sã devinã nemuritoare sau sã se reproducã. Dacã habitatul nu e favorabil sau nu asigurã destulã hranã... celula va alege nemurirea. Cu alte cuvinte, autosuficiențã și autoadministrare. Pe de altã parte, dacã habitatul e favorabil, va alege sã se reproducã. Astfel, când moare, transmite informații și cunoștințe esențiale urmãtoarei celule, care face și ea același lucru. Astfel, cunoștințele și informațiile sunt transmise prin timp.

Sã ne imaginãm cum ar fi viața noastrã dacã am putea accesa 20% din capacitatea cerebrală. Aceastã primã etapã ne-ar permite sã ne controlãm complet organismul.

A dovedit cineva științific asta?

Deocamdatã e doar o ipotezã. Dar, dacã stați sã vã gândiți, e uluitor cã grecii, egiptenii și indienii foloseau conceptul de celulã cu secole înainte de apariția microscopului. Ca sã nu mai vorbim despre Darwin, de care toți au râs când a prezentat teoria evoluției. Depinde de noi sã impunem regulile și legile, sã trecem de la evoluție, la revoluție.
Fiecare om are 100 de miliarde de neuroni. Dar numai 15% dintre ei sunt activați. Avem mai multe conexiuni în organism decât sunt stele în galaxie. Deținem o rețea uriașã de informații, la care nu avem acces aproape deloc.

Care e urmãtoarea etapã?

Probabil cã urmãtoarea etapã e controlul altor oameni. Dar, pentru asta, avem nevoie de acces la cel puțin 40% din capacitatea cerebralã. Dupã autocontrol și controlul altora, urmeazã controlul materiei. Dar intrãm deja în domeniul SF-ului și nu știm mai multe decât un câine care se uitã la Lunã.

Ce s-ar întâmpla dacã, dintr-un motiv necunoscut, cineva ar accesa 100% din capacitatea sa cerebrală?

Nu știe nimeni. Fiecare celulã cunoaște celelalte celule și comunicã cu ele. Schimbã 1000 de biți de informații pe secundã. Celulele se grupeazã, formând o rețea uriașã de comunicații, care la rândul ei formeazã materia. Celulele se grupeazã, iau o formã, se deformeazã, se reformeazã... Nu conteazã, e același lucru.
Oamenii se considerã unici, așa cã teoria existenței se bazeazã pe unicitatea lor. Unu e unitatea lor de mãsurã. Dar nu e corect. Sistemele sociale pe care le folosim sunt rudimentare. Unu plus unu egal doi. E tot ce am învãțat. Dar unu plus unu n-a fost niciodatã egal cu doi. Nu existã numere sau litere. Ne-am codificat existența pentru a-i da valori umane, pentru a o face inteligibilã. Am creat o scarã, pentru a uita de scara sa insondabilã.

Dar dacã oamenii nu sunt unitatea de mãsurã, iar lumea nu e guvernatã de legi matematice, ce guverneazã existența?

Filmați o mașinã gonind pe șosea. Accelerați imaginea la infinit, iar mașina dispare. Ce dovadã a existenței sale mai avem? Timpul dã legitimitate existenței sale. Timpul e singura unitate de mãsurã realã. Dovedește existența materiei. Fãrã timp, nu existãm. Timpul înseamnã unitate.
Nu sunt sigur cã omenirea e pregãtitã pentru așa ceva. Suntem motivați doar de putere și profit. Având în vedere natura umanã, ar putea aduce doar instabilitate și haos. Ignoranța stârnește haos, nu cunoașterea. Iar timpul... Nu știu dacă timpul chiar le va rezolva pe toate.

Haideți să mai facem un exercițiu de imaginație
Gândiți-vă la ce ați citit mai sus. Înlocuiți celulele, delfinul... cu politicieni. Ce tablou vi s-a conturat? Nu-i așa că este înfricoșător?

Saracii care nu vor sa munceasca

O firma de confectii vrea sa angajeze personal, dar ce sa vezi? Statul si-a pus amprenta pe taranii saraci. Statul de geaba si Statul in cur pe prispa casei îi tine in viata pe saracii de la tara. Ei prefera sa traiasca din ajutorul social de 400 de lei dat de la Stat, in loc sa se duca la munca 8 ore pe 1.000 de lei + bonuri de masa + transport gratuit, toate acestea fiind oferite de firma angajatoare. Incredibil!
Este vorba despre comuna Dângeni, din judeţul Botoşani. Sa va fie rusine. Huooo!!!

Cătălin Rotundu, primarul comunei cu puturosi, a postat un mesaj pe Facebook:

”Dragi concetăţeni şi mă adresez în mod special persoanelor mai tinere, va rog să înţelegeţi că trebuie să învăţăm să avem fiecare o meserie şi să lucrăm undeva, nu se mai poate trăi pe spatele părinţilor sau din ajutoare sociale. Fac apel încă o dată către persoanele interesate să muncească pe un salariu net de 1.000 lei, transport asigurat şi program de opt ore de muncă. Vă mulţumesc pentru înţelegere şi în speranţa că nu voi mai vedea persoane tinere stând la rând pentru a-şi întocmi dosare de ajutor social”.
Vezi pe botosaneanul.ro

DIGI24.ro prezinta si cateva interviuri cu geniile din comuna Dângeni. Fiti atenti:

Ionela Sarariu are 19 ani și a terminat opt clase, iar până acum nu a lucrat nicăieri. A mers la fabrica de confecții dar nu a stat decât două zile:
“- Ne-a pus să tragem liniuțe, a vrut să vadă dacă știm ceva și le-o plăcut de noi și o zis să mergem la muncă și noi n-am mai plecat.
- N-ați mai mers la muncă, nu?
- Nu.
- Dar ți-ar plăcea să lucrezi în alt domeniu?
- Na, depinde ce o fi, unde.”

“- Ce venituri aveți dumneavoastră, din ce trăiți?
- Ajutor social și alocația copiilor...cam în jur la 400 de lei.
- Și un salariu de 1.000 de lei nu v-ar conveni?
- Nu, nu, e greu, nu-i că-i ușor că o mai fost lume din sat și o renunțat.”

“- Nu v-ar conveni să mergeți să lucrați la Botoșani în confecții?
- Eu nu, că soțul lucrează, eu nu pot să las copiii să mă duc.
- Nu v-ar încânta un salariu așa de mare?
- Ba da, nu poți să zici că nu.”
Vezi pe digi24.ro

...Si sa va mai spun una:

Ponorâta, locul în care nimeni nu vrea să muncească. Toti trăiesc din banii statului. N-au nici macar o bucata de paine ca s-o dea copiilor, traiesc in cocioabe care stau sa cada, dorm in niste chestii care nu s-ar putea numi paturi... Este povestea mai multor familii de rromi care locuiesc în cea mai săracă comunitate de rromi din România. Ponorâta, un cartier al comunei Coroieni. În Ponorâta toată lumea este asistată social. Toţi trăiesc din banii statului. Sunt judecaţi de toată lumea şi recunosc că nu se înghesuie să îi angajeze nimeni. De ce? Pentru că sunt… rromi. Au mulţi copii, fiecare copil primeşte alocaţie şi aşa vin banii în aceste familii.
Vezi pe adevarul.ro

Daca oamenii de STAT din Dângeni, judeţul Botoşani, tot mai au o vaca sau un porc prin batatura si tot mai misca ceva pentru existenta lor, astia din Ponorâta se pare ca n-au muncit in viata lor nici macar o milisecunda. Vorba aceea: Munca l-a creat pe om, dar nici lenea n-a omorat pe nimeni.

Te duci la sala sau tragi de fiare acasa?

Buuun, cu toții știm și am văzut ce se poate face la sală. Dar dintre toate aceste activități sportive, dacă nu ai timp și nici bani să le faci acolo, nu mai faci sport deloc? Dacă nu ai timp să te duci la sală, nu ai timp să faci nimic nici acasă. Poate te gândești că de banii pe abonamentele la sală, poți să-ți cumperi echipamentul necesar și să faci ceva sport acasă... pentru că se poate și nici nu strică.

Îți dau niște ponturi de unde să-ți iei echipament sportiv:

Și-acum, să vedem ce putem să facem singuri acasă și cam ce ne trebuie:

* Fitness - Banda de alergat, Bicicleta eliptică, Bara tracțiuni, Stepper, o gonflabilă pentru abdomene, Bancă multifuncțională, Aparat Multifunctional Hammer - lucrezi cam toate grupele de mușchi, Aparate Abdomen AB Roller, Mini-Stepper etc... Le găesești pe toate dar trebuie să le cauți (RunningShop.ro, Zuga.ro, SportAddict.ro)

Dacă stai la curte, ești norocos. Spre deosebire de cei de la bloc, tu s-ar putea să ai mai mult loc... Sau du-te în parc și aleargă. Tragi pe tine un trening și o pereche de adidași în picioare și alergi pe aleile parcului, în natură; abdomene bagi acasă pe covorul din sufragerie; flotări ai mai făcut când erai mic dar nu ți-au făcut bine; tracțiuni poți să faci la bătătorul din spatele blocului, că la tocul ușii nu mai poți de când ți-ai pus uși de-astea noi fără toc; cu bicicleta tot în parc trebuie să te duci, ca să nu te calce mașinile pe stradă; Stepperul poți să-l înlocuiești cu urcatul și coborâtul scărilor din bloc.

RunningShop.ro, Zuga.ro, SportAddict.ro

* Cardio, Aerobic, Zumba, Pilates - Astea-s exercitii recomandate tuturor celor care sunt apți pentru sport. Cel mai bine ar fi să alergi prin parc. Îți pui muzică pe smartphone sau îți cumperi un iPad de la eMag sau Flanco. Dacă vrei să îmbini plăcutul cu utilul, îți recomand să îți iei o consolă de jocuri Xbox 360 și un Senzor Kinect pe care le găsești tot la eMag sau Flanco. Există deja o grămadă de jocuri interactive cu Fitness, Zumba, My personal coach etc, pe care le găsiți tot la magazinele online. Mai bine urmariți video de mai jos.

* Aqua-Gym - Dacă ai piscină acasă, dai drumul la muzică și faci gimnastică în apă... sau te duci la club.

* Biliard, Snooker, Bowling, Bar (hmm) - La club cu prietenii
* Jacuzzi, Saună, Baie de aburi - unii le au deja acasă; Masaj (daaa! Găsești tu pe cineva să te maseze).

* Ultraviolete (te duci matale la mare și te bronzezi).
* Tenis de masa, Darts - activități pe care le poți desfășura și în parc și acasă, dar trebuie să ți le cumperi. [RunningShop.ro, Zuga.ro, SportAddict.ro]

   

 

Orb e cel ce n-a citit in viata lui o carte

 

De ce vorbeau regii în dodii?

Oare regii din zilele noastre tot așa or vorbi?

Noi = pronume personal la pesoana I, plural.

Nouă = tot pronume personal și tot la persoana I, accentuat.

... sau cam așa îmi amintesc eu.

De ce naiba vorbeau așa? "Noi vrem să vă iubim, doamnă!"... Cred că ieșea ceva "în grup", adică El, Regele, Alteța Sa și doama. Sau "Ne vom gândi la propunerea voastră, Cardinale". Dacă ai citit sau o să citești cărțile lui Alexandre Dumas (Cei trei mușchetari, Contele de Monte-Cristo etc), ori Michel Zevaco (Cavalerii Pardaillan, Epopeea dragostei, Fausta etc), vei ști despre ce vorbesc.

Lasând gluma, îmi amintesc că, copil fiind - în anii '80, citeam o carte în două zile. Oricum nu aveam altă distracție, nu aveam cu ce să ne petrecem timpul.

Aveam o vecină, Adina, al cărui tată era pasionat de cărți și avea câte o bibliotecă plină în fiecare cameră a apertamentului plus una pe holul de la intrare (avea ap. cu 3 camere). Doamne, când intram la ei în casă, aveam impresia că sunt la Biblioteca Națională, atât de multe cărți avea omul acela. Se spune că biblioteca din casă reflectă ceva și din caracterul omului, cultura generală... sau cam așa ceva.

Prima carte pe care am citit-o a fost Arcasul Verde, de Edgar Wallace. Probabil că nu voi uita asta niciodată. Apoi am început să citesc Alexandre Dumas și Michel Zevaco. Începuse să-mi placă istoria Franței, dar mai ales scriitorii francezi. Apoi am trecut la Jules Verne. Ohoo, ce aventură se derula în mintea mea de copil: Cinci săptămâni în balon, O călătorie spre centrul Pământului, Copiii căpitanului Grant, Douăzeci de mii de leghe sub mări etc... omul ăsta a scris zeci ce romane dintre care vreo 61 publicate plus nu știu câte manuscrise găsite după moartea lui.

Nu voi pune link-uri "către", dar, dacă ești interesat de cărți, poți să dai click pe una din cele două imagini cu logo-urile celor două edituri.

... Și mai citeam, la vremea aceea, Sven Hassel, un soldat danez, autor al unor romane (pseudo-autobiografice) bazate pe experiența sa de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial. Prin 1985 am citit primul roman scris de Sven Hassel, Monte Cassino, iar prin 1986 am avut ocazia să citesc Gestapo. Abia după '90 au început să apară și la noi în țară restul cărților.

În ultima vreme îmi "omor" timpul cu romanele din colecția Războiul Stelelor, colecție la care au contribuit mai mulți scriitori de literatură S.F., nu doar George Lucas. Aș putea aminti de A. C. Crispin, Alan Dean Foster, Brian Daley, Dave Wolverton, Donald F. Glut, Greg Bear, James Kahn, James Luceno, Matthew Stover, Timothy Zahn... ce naiba, cred că în ziua de azi nu mai interesează pe nimeni să cumpere o carte, darămite să mai și citească. Îmi bat degetele degeaba de tastatură. Mai sunt unii printre noi care cumpără manuale sau cărți doar pentru că îi trebuie copilului la școală, cât despre copii... nici dacă le dai cărți în format electronic nu le citesc. Preferă să bage un CS.

Sunt atâtea cărți de citit și atât de multe de spus despre ele, dar... Tu când ai citit ultima dată o carte? Când ai cumpărat ultima dată o carte?... Sau ce ți-ai dori să citești ori să recitești?
Ce întrebări tâmpite am pus. Cred că nu o să răspundă nimeni le ele. Citim ziarul în drum spre serviciu și mail-urile, cam la atât am ajuns să ne rezumăm cu cititul. Și mai avem și pretenții.

Citeam undeva, pe un blog, că nu e bine să scri totul dintr-o suflare, că plictisești lumea cu articolul tău prea lung. Totuși, așa cum spune și titlul acestei postări, "Orb e cel ce n-a citit in viata lui o carte!"

 

Despre Cardul De Sanatate

Acestea sunt informatiile din microcipul cardului:
- numele, prenumele si CNP-ul asiguratului;
- codul unic de identificare în sistemul de asigurari;
- numarul cardului national de sanatate;
- diagnostice medicale cu risc vital si boli cronice;
- grupa sanguina si RH-ul;
- acceptul exprimat în timpul vietii de a dona organe dupa deces;
- numele medicului de familie si datele lui de contact.

Asta se face fara informarea corecta si fara acordul nostru.

Ce spun specialisii despre cardul de sanatate:

Dr. Vasile Astarastoae, presedintele Colegiului Medicilor din România declara:
- Cardul de sanatate cu microcip este un abuz din partea statului si comporta riscuri pe toate planurile!!!
- Cardul este numai APARENT in favoarea asiguratilor.
- Este periculos sa fie puse informatiile medicale personale pe microcip, deoarece acesta nu este protejat. Oricine are un cititor de cipuri compatibil poate sa afle tot. Acest lucru violeaza drepturile la intimitate si la demnitate ale persoanei si poate sa aduca mari prejudicii.
- La Consiliul Europei exista o presiune imensa din partea firmelor de asigurari pentru a deveni legal accesul la informatiile despre sanatatea oamenilor.
- Forta financiara uriasa a acestor "rechini" face ca datele despre posibilele boli ale oamenilor sa ajunga la ei pe birou pentru ca ei sa stie daca fac sau nu politele de asigurare si la ce pret.
- Exista riscul discriminarii persoanelor, pe baza informatiilor personale asupra starii de sanatate, atâta vreme cât acestea nu mai sunt protejate.
- Datele medicale pot sa fie utilizate inclusiv pentru a distruge o persoana , mai ales intr-o societate conflictuala ca cea din România!!!
- Este o incercare de abuz din partea statului si nu exista dezbateri publice!!!
- Se introduce o noua taxa , fara ca populatia sa fie intrebata, desi românii platesc asigurarile de sanatate.
- In privinta donarii de organe: vom intra in circuitul european si vom trimite numarul de organe disponibile spre alte tari.
- Cui vor folosi organele luate de la romani??? Ce bani si ce organizatii sunt in joc???
- Cine va apara "prostimea" de cei care vor dori sa le comercializeze organele, pe milioane si milioane de euro sau dolari?
- Ca sa întelegem mai bine: in Spania (unde exista acordul prezumat din partea familiei pentru prelevarea de organe), s-a ajuns la puternice discriminari împotriva imigrantilor , care nu au familiile alaturi de ei.
- Deci nu are cine sa-i apere de retelele de "transplant de organe"!!!
- Exista un comert ilicit de organe de transplant , este dovedit, iar acordul prezumat, asa cum este prevazut în România, ridica mari semne de întrebare.
- Medicii sunt si ei oameni. Daca ne uitam la istoria sec. XX, vedem ca medicii erau cei care faceau experimente în lagarele de concentrare naziste, medicii erau cei care faceau abuzuri in în domeniul psihiatric. Si în cazul transplantului de organe tot medicii pot sa ajunga la abuzuri daca legea si autoritatile permit si încurajeaza. Cardul cu microcip asta face!!!
- Ultimul exemplu este A1H1 (gripa porcina ). In acest moment s-a dovedit ca cei care au întretinut spaima au avut contracte cu firmele care au produs vaccinurile.
- Cardul de sanatate cu microcip (putea sa fie si o varianta fara) creeaza mari dificultati si poate chiar împiedica accesul la serviciile medicale.
- Cardul de sanatate este "arma" cu care guvernantii vor sa scoata de la români sume uriase de bani, un " furt al secolului " savârsit în dauna celor care platesc legal asigurarile de sanatate, dar NU VOR CARD DE SANATATE!!!
- Decizia guvernantilor nostri, pe care nu o contesta vehement nici televiziunile, nici opozitia parlamentara, este halucinanta: CEI CARE PLATESC DIN SALARIU SAU PENSIE SERVICIILE MEDICALE DE STAT, DAR NU VOR CARD DE SANATATE, VOR PLATI TOATE SERVICIILE MEDICALE DE CARE AU NEVOIE!!!
- Altfel spus, românii care nu vor cardul cu microcip vor plati de doua ori asistenta medicala.
- Si românii tac, românii se uita cum începe un nou jaf national si stau ca mieii la taiere.
- Televiziunile vorbesc de Egipt, politicienii se bat pentru functii în Parlament. Ce minunatie de neam suntem!!!
- Potrivit hotarârii de Guvern, contravaloarea cardului de sanatate va fi suportata de asigurat, adica si obligatoriu si platit de "prostime"!!!
- Medicii de familie vor trebui sa plateasca si ei pentru cititoarele de carduri si sa aiba si internet de banda larga pentru a avea legatura cu sistemul informatic!!!
- Forul Ortodox Român vine cu exemple ale unor tari care au clacat în acest experiment:
- În Marea Britanie, s-au pierdut datele a 93% din asigurati.
Germania a dat 1,7 miliarde de euro pentru implementareapartiala a unui astfel de sistem si acum l-au stopat.
- De ce pornim noi ceva ce nemtii au stopat?

Cine are interese în a controla românii si la capitolul sanatate si organe?
Sursa: http://deveghepatriei.wordpress.com


Pe aceeasi tema, http://www.ziare.com spune:

Pacientul nu va mai fi plimbat dupa adeverinte si acte medicale, fraude de tipul celei de la Spitalul de Chiruigie Plastica nu vor mai fi posibile si vor fi salvate milioane din banii contribuabilului, afirma presedintele Casei de Sanatate Bucuresti, prof. dr. Gheorghe Iana.

Intr-un interviu pentru Ziare.com, dr. Gheorghe Iana a explicat ce va face pacientul cu cardul din momentul in care acesta ii va fi adus de postas, ce date sunt inscrise pe el, unde va fi folosit, cine si in ce conditii are acces la ele.

Totodata, presedintele CASMB a aratat cum anume va opri cardul de sanatate fraudarea banilor: "Fiecare accesare de serviciu de sanatate se va face in baza acestui card, care va avea un cod PIN, la fel ca un card bancar. Daca acest cod nu va fi introdus si cardul nu va fi accesat, serviciul respectiv nu va putea fi raportat si platit."

Dr. Gheorghe Iana estimeaza ca in felul acesta frauda din sistemul asigurarilor de sanatate va scadea la sub 10%.

Cand vor avea toti asiguratii cardul de sanatate in buzunar si ce trebuie sa faca dupa ce il primesc?

Posta a inceput distribuirea cardurilor, numai in Bucuresti vorbim despre un milion si jumatate. Vor exista persoane care nu vor fi gasite acasa, fie ca nu locuiesc in tara, si-au schimbat domiciliul sau au decedat, dar mai figureaza in documente. Cardurile nedistribuite se vor intoarce la noi. Pana la sfarsitul anului, ar trebui sa trecem toate etapele.

Iar, dupa ce primeste cardul, fiecare asigurat trebuie sa se duca cu el la medicul de familie pentru a-l activa.

Cine plateste serviciile postale pentru distribuirea cardurilor?

Casa de Sanatate.

De ce e important acest card despre care vorbim de ani buni?

E un punct cheie al gestionarii fondurilor pentru Sanatate. Toate sistemele de asigurari din lume sunt supuse fraudarii. Dar limitarea acestor fraude nu poate fi facuta decat prin mijloace de monitorizare a circuitului banilor si a platii serviciilor.

Cardul este elementul care face legatura dintre ceea ce declara furnizorii si ceea ce primeste pacientul.

Concret, ce informatii vor exista pe card?

Cardul va avea o componenta de accesare a serviciilor, legata de calitatea de asigurat, si alta legata de informatiile despre starea pacientului, adica dosarul lui medical electronic. Aceasta a doua componenta, dosarul medical, va intra in cursul anului viitor.

Fiecare accesare de serviciu de sanatate se va face in baza acestui card, care va avea un cod PIN, la fel ca un card bancar. Daca acest cod nu va fi introdus si cardul nu va fi accesat, serviciul respectiv nu va putea fi raportat si platit. Si vom constata ca multe servicii se vor reduce.

Nu vom mai putea avea servicii simultane: pacient internat in spital care in acelasi timp beneficiaza de reteta gratuita, de consult in ambulatoriu sau de investigatii paraclinice, care ii sunt asigurate de spital in timpul internarii.

Unde va fi folosit cardul?

La medicul de familie, la spital, oriunde pacientul primeste un serviciu medical.

Si la farmacii?

Acolo deja se lucreaza pe reteta electronica, nu e nevoie de card. Dar principala problema este la prescriptor. Daca reteta nu exista, nu e nimic de eliberat la farmacie. Eliberarea retetei si consultul in urma careia este ea este eliberata se inregistreaza prin intermediul cardului.

Care sunt avantajele cardului pentru pacient?

Cardul va face legatura noastra directa cu pacientul, fara sa mai fie nevoie sa il intrebam nimic. Cardul ne spune daca a beneficiat de serviciul respectiv si trebuie sa il decontam. Ceea ce ati vazut in oncologie sau la Spitalul de chirurgie plastica, de exemplu, nu se va mai putea intampla.

Va dau un exemplu. In vara aceasta am fost supus unui tir mediatic pentru ca am trimis niste scrisori unor asigurati, dupa ce in urma unui control al Curtii de Conturi au fost constatate suprapuneri de servicii pe aceiasi pacienti. Eu am vrut sa stiu daca pacientul chiar a beneficiat de acele servicii.

Daca a beneficiat inseamna ca acea clinica si-a incalcat regulile contractuale cu Casa. Dar daca pacientul nu a beneficiat de aceste servicii? Atunci e frauda.

Eu am notificat pacientul ca a beneficiat de niste servicii de care nu trebuia sa beneficieze si deci trebuie sa achite contravaloarea lor. Daca l-am pus in fata acestei situatii, el spune daca a beneficiat sau nu, altfel nu mi-ar fi raspuns. Si asa am recuperat multi bani, milioane de lei.

De acum, cardul va spune totul si eu estimez ca fraudele din sistem, din banii platiti de asigurati, vor scadea la sub 10%.

Pe de alta parte, pacientul nu va mai fi plimbat pentru o adeverinta de asigurat. Cardul ii va confirma calitatea de asigurat si nu il va mai trimite nimeni dupa adeverinta.

Circulatia documentelor intre medici va fi mai simpla, nu va mai fi transferata pacientului ca pana acum: adu-mi biletul de iesire de acolo, du-te dupa actele acelea ca nu le ai. Pacientul trebuie sa-si poarte doar cardul si fiecare document va fi procesat in dosarul lui electronic.

Cand distribuim cardurile, vom vedea si cati asigurati mai avem in mod real in Romania acum, deci daca in unele situatii nu sunt raportati mai multi asigurati decat exista.

Este si responsabilizare a pacientului. Daca a folosit cardul si a introdus codul PIN, raspunde si el.

Si ce sanctiune risca?

Sanctiunea care se aplica pentru participarea la un fals. Nu isi pierde calitatea de asigurat, ea depinde doar de plata contributiei.

Pentru ca toate sa devina realitate este esential ca medicii de familie, in primul rand, sa aiba cititoare de card. Unii insa nu vor sa il cumpere.

Nimeni nu e obligat sa fie partenerul Casei de Asigurari de Sanatate. Ca sa fii in relatie contractuala cu Casa, trebuie sa indeplinesti anumite conditii legale. Folosirea cardului devenind obligatorie, fiecare furnizor care va vrea sa fie in relatie cu Casa va trebui sa faca dovada ca poate functiona in sistem.

Deci medicul care nu va avea cititor nu va avea contract cu Casa de Sanatate?

Exact. El va putea functiona in continuare, nu isi pierde dreptul de libera practica, dar serviciile lui vor fi platite exclusiv de pacient.

Cand credeti ca vor avea toti medicii cititoare de card?

Noul contract cadru va prevedea explicit aceasta obligatie. Pana atunci, cardul nu va fi obligatoriu. Cardul va deveni obligatoriu pentru asigurat cand va fi obligatoriu si pentru medic. Vor mai fi probabil cateva luni de armonizare. Dar eu cred ca pana se termina distribuirea cardurilor, cei mai multi dintre medici isi vor cumpara si cititoare.

Pe card va fi inscris tot istoricul medical al pacientului, toate afectiunile de care a suferit, diagnostice? Unii se tem de aceasta expunere.

Cand cardului ii va fi atasat si dosarul medical al pacientului, va putea fi accesat istoricul acestuia. Cardul e detinut de pacient, iar dosarul medical e la medic, exista reguli de confidentialitate stricte in aceasta relatie. Gestiunea sistemului electronic e securizata.

Si daca o alta persoana decat medicul isi achizitioneaza un cititor de card ce poate citi de pe el?

Exista mai multe paliere de securitate. In primul rand, nu poate citi decat daca are codul PIN. Daca il are, va putea accesa doar informatia ca titularul cardului e asigurat si poate beneficia de un serviciu.

Doar medicul care gestioneaza dosarul electronic al pacientului poate intra in istoricul lui, iar medicul are si el un mod de identificare la accesarea sistemului. Fiecare accesare se vede exact de cine si cand e facuta. Si din momentul in care accesezi dosarul medical raspunzi pentru confidentialitatea datelor.

Daca, din eroare sau cu rea intentie, altcineva decat pacientul intra in posesia plicului cu cardul si codul PIN?

Cardul trebuie si activat, ceea ce se poate face numai la medic. La prima vizita, dupa primirea cardului. Noi vedem imediat la ce terminal a fost activat cardul, exista un cod de parafa, un cod in sistemul informatic.

Dispare cardul european, cel valabil pentru sase luni, odata cu aparitia cardului de sanatate? Acesta va putea fi folosit in strainatate?

In mod normal, acesta este pasul urmator, dar inca nu va pot da un orizont de timp. Deocamdata vor exista amandoua.

Andrea Nemethi, fetita cu o noua viata

La varsta de patru ani, Andrea Nemethi privea îngrozită cum îi creste ochiul ei drept. Medicii romani au spus că are o tumoare care nu poate fi operata si ca mai are puţin timp de trăit.

Tembelii de doctori din Romania i-au pus un diagnostic greşit, si, pe măsură ce fetiţa creştea, tumoarea se mărea şi ea chiar daca era benigna. Când tumoarea a ajuns cat pumnul de mare, Andreea a plecat impreuna cu familia ei în Statele Unite pentru ca să fie supusă unei operaţii în Boston. Chirurgii de acolo i-au îndepărtat tumoarea, dar şi ochiul drept. Dacă aceasta operaţie pare banala pentru unii, pentru fetita care acum are 12 ani, operatia a reprezentat un nou inceput, un nou viitor, scriu jurnaliştii de la voanews.com.

„Era diferită faţă de alţi copii, iar oamenii începuseră chiar să o trateze în mod diferit”, povesteşte Peter Nemethi, tatăl lui Andrea. „Ca să vă puteţi face o impresie cu privire la dimensiunile tumorii, trebuie să vă imaginaţi o portocală de mari dimensiuni care se susţinea de un ochi”, explică Aaron Fay, chirurgul care a operat-o pe micuţa româncă şi care activează în cadrul Massachusetts Eye and Ear Infirmary. Deşi în România medicii au văzut că tumoarea este benignă, au dat cel mai sumbru verdict cu putinţă. Norocul fetiţei a venit de la filantropul Ray Tye din Boston care şi-a dedicat viaţa şi banii ajutorării copiilor cu probleme medicale.

“A început să facă aceste acte caritabile după ce fiul lui a murit de cancer. A fost devastat de faptul că toţi banii din lume nu îi puteau salva fiul şi, de aceea, şi-a propus să salveze alte vieţi”, explică unul dintre medici. Ultima speranţă Cazul româncei a ajuns în atenţia medicilor americani după moartea filantropului, însă aceştia au decis să facă un gest în memoria lui Tye şi au ales-o pe Andrea Nemethi. După şapte ore de operaţie, doctorul Fay a reuşit să salveze pleoapa şi muşchii oculari ai fetiţei. Camelia Roşca, gazda familiei Nemethi în Boston spune că viaţa Andreei şi a familiei sale s-a schimbat de atunci în bine. “Când vezi că există străini cărora le pasă de viaţa copilului tău rămâi mişcat. Acum, Andrea se poartă ca un copil normal”, spune Camelia Roşca.

Camelia Roşca, cercetator asociat la Boston College, i-a găzduit pe români, în timp ce alţi doi români, Valentin Neacşu şi Marcel Filimon, membri ai organizaţiei locale Boston Romanian Professionals(BRP) au donat serviciile sitului www.andreainboston.com care funcţionează ca o interfaţă pentru cei care doresc să se informeze despre cazul Nemethi. Povestea copilului român cu tumoare oculară şi a familiei sale a fost făcută publică într-un amplu reportaj publicat de Boston Television.

Tezaurul Romaniei

Citeam prin ziare si am dat peste asta: COTIDIANUL

Tezaurul României: lucruri pe care Bruxelles-ul nu ar vrea să le aflaţi

Un secol de zvonuri peste o tăcere de aur: soarta Tezaurului României este, probabil, unul dintre cel mai bine păstrate secrete ale istoriei scolului trecut. Acel gen de secret al unei istorii în care curge mai mult sânge decât cerneală. Însă atât cât a spus cerneala în tratatele de pace din răgazul dintre războiae ar fi suficient pentru un cercetător atent ca să reconstituie traseul aurului, cu totul neaşteptat, pe care îl veţi regăsi în cronologia din ancheta pe care am iniţiat-o. Studiind problema datoriei istorice a Germaniei faţă de România de 18 miliarde de euro, am găsit în arhive o conexiune cu totul neaşteptată în alt dosar nerezolvat al istoriei: profesorul universitar şi diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie în Memoriile sale „Der goldene Pflug. Lebensernte eines Weltbürgers” (Stuttgart 1954, p. 382) că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucureşti din 7 mai 1918. Iată, răspunsul poate fi găsit nu exclusiv la Moscova, ci chiar în inima Europei, la Bruxelles. Dacă ne-am afla într-un roman de Agatha Christie, poate chiar în „Orient Express”, am exclude din start ipoteza că cele 93.400 kg aurîncărcate în vagoane într-un decor iarnă ar putea fi, în continuare, la Moscova. Voi demonstra, într-o serie de articole, care completează şi duc mai departe datele prezentate aici, povestea reală a traseului Tezaurului: Rusia - Germania - Franţa. O istorie pe care Bruxelles-ul nu ar dori ca românii să o cunoască.

Problema tezaurului a fost reşapată periodic, asemeni unei poveşti cu zâne, adică fără vreun final concret, de politicienii României. Pentru că sună bine. Pentru că 90% dintre români cred că problema tezaurului este importantă. Pentru că un secret nu este niciodată suficient de bine ascuns dacă asupra subiectului se aşterne o tăcere absolută. Pentru început, iată traseul cronologic al istoriei Tezaurului.

23 noiembrie 1916: Capitularea Bucureştilor, capitala României, în faţa trupelor de ocupaţie germană. În zilele următoare, Statul Major şi Comandatura germană au ocupat Hotel Bulevard, Capşa şi Athénée Palace.

12-14 decembrie 1916: Tezaurul este încărcat, la Iaşi, în vagoane, cu direcţia Moscova. Transportul viza exclusiv aurul României (o cantitate de 93.400 kg aur) deţinut sub formă de lingouri, monede diverse şi bijuterii. Porneşte către Moscova al doilea transport cu valorile Băncii Naţionale a României din care aur efectiv în valoare de doar 574.000 lei (echivalentul a circa 170 de kg aur). În total: 93.570 kg aur au luat drumul Moscovei, în cele două transporturi. Au dispărut exact 93.540 kg de aur. Reţineţi cifra: este cantitatea de aur pe care o vom regăsi, cu o precizie uluitoare, în păienjenişul armistiţiilor şi tratatelor de pace de după Primul Război Mondial: transportată de la Moscova la Berlin şi apoi în somaţia Antantei către Germania de a restitui „aurul României sau al Rusiei”.

18 decembrie 1916 (1 ianuarie după calendarul Gregorian): Alexandru Marghiloman scrie, în Notele sale politice:„Mecanismul emisiunii lor (n.r. al trupelor germane de ocupaţie) este următorul: ei emit indefinit, pentru a plăti soldele şi tot restul. Pe măsura ce se emite, tezaurul acoperă la Berlin în mărci. — Eu: «Dar reglementarea cu România?». El (n.r. generalul Petersen, şeful delegaţiei germane la Bucureşti): «Vom vedea la pace»”. Cu alte cuvinte, administraţia germană tipărea monedă în Romania pentru cheltuielile curente, pe care o garanta cu aurul României, pe care Guvernul român refugiat la Iaşi îl evacuase din ţară.

5 ianuarie 1917: Banca Naţională e pusă sub sigiliu de germani – „s-au dat 10 minute personalului pentru a se retrage”, notează politicianul român. După care adaugă că Banca Naţională a fost redeschisă a doua zi, dar sub supravegherea unui delegat german.

5 martie 1917: o altă ordonanţă a administraţiei de ocupaţie anunţă că Banca Naţională a fost pusă sub sechestru şi închisă până la noi ordine. „Ordonanţa vizează faptul că Tezaurul şi majoritatea Consiliului nu sunt la sediu”, scrie Marghiloman.

6 martie 1917: liderul conservator află conţinutul împuternicirilor semnate de Col. Hentsch, noul şef de Stat Major de la „Militarverwaltung”: „Administratorii-secheştrii trebuie să se pună în posesia Băncii Naţionale; sunt autorizaţi să exercite toate acţiunile pe care Banca le poate exercita şi să dispuie de tot avutul Băncii”(...) Spiess crede că germanii vor să se pună la adăpostul emisiunilor abuzive care s-ar face la Iaşi”.

http://de.scribd.com/doc/207736456/Document-e-1

Octombrie 1917: Marea Revoluţie în Rusia. Comuniştii, sub conducerea lui Lenin, preiau puterea cu sprijinul financiar, ajutorul şi angajamentul Germaniei cu intenţia să încheie Frontul din Est.

13 ianuarie 1918: Sovietul Comisarilor Poporului de la Moscova ia hotărârea de a rupe relaţiile diplomatice cu România, articolul 3 al acestei hotărâri stipulând: „Tezaurul României, aflat în păstrare la Moscova, se declară intangibil pentru oligarhia română”.

3 martie 1918: Rusia şi Germania semnează Tratatul de la Brest-Litovsk, marcând astfel ieşirea Rusiei din Primul Război Mondial, ca să înlăture astfel de pe Frontul de Est.

7 mai 1918: România semneazăTratatul de Pace de la Bucureşti, un document umilitor, dintre România, pe de o parte, şi Germania, Bulgaria, Austro-Ungaria, Turcia, pe de altă parte. Dincolo de cedările teritoriale impuse, România a cedat controlul activelor Băncii Naţionale către trupele de ocupaţie germane. Din interpretările asupra acestui tratat rezultă că România ar fi renunţat la Tezaur, odată cu documentele referitoare la acesta aflate în custodia BNR. Profesorul universitar şi diplomatul german Ernst Jäckh (1875-1959) scrie în Memoriile sale (Stuttgart, 1954, p. 382) că România a cedat aurul său Germaniei prin Tratatul de Pace de la Bucureşti. Se pare că România ar fi renunţat atunci la dreptul de proprietar al tezaurului.

http://de.scribd.com/doc/207736450/Document-e-2

27 august 1918: Acordul financiar germano-rus, semnat în continuarea Tratatului de la Brest-Litovsk, prevede daune de război şi compensări pentru prejudiciile aduse Germaniei prin confiscarea şi sechestrarea averii germane în Rusia. Compensările în aur făcute de Rusia în contul Germaniei se efectuează, conform tratatului, în două tranşe: prima de 42.860 kg aur şi a doua de 50.676 kg aur. În total: 93.540 kg aur. Sunt singurele tranşe prevăzute concret în tratat din cantitatea de aur pe care Moscova ar fi urmat să o trimită către Berlin (circa 245.500 kg aur) şi, totodată cantităţile de aur care au ajuns ulterior la Berlin.

10 septembrie 1918: se efectuează primul transport de 42.860 kg aur de la Moscova la Berlin.

30 septembrie 1918: al doilea transport de50.676 kg aur ajunge la Berlin.

http://de.scribd.com/doc/207736448/Document-e-3

11 noiembrie 1918: Armistiţiul de la Compiegne marchează înfrângerea Germaniei şi anulează Tratatul de la Brest-Litovsk, Acordul Financiar ruso-german şi Tratatul de Pace de la Bucureşti. Conform armistiţiului semnat între Germania, Franţa şi Regatul Unit (art. XIX – Clauze financiare), aurul ar fi trebuit sa fie predat puterilor Antantei, care au declarat că-l vor ţine în custodie până la semnarea unui acord de pace. Formularea exactă din armistiţiu este: „Restituirea aurului rusesc sau românesc capturat sau în aflat custodia Germaniei”. Este clar că textul din armistiţiu se referă la cele 93.536 kg aur transportate de la Moscova la Berlin în septembrie (cantitate echivalentă cu cea a Tezaurului României trimis, spre păstrare, la Moscova).

http://de.scribd.com/doc/207736453/Document-e-4

5 decembrie 1918: potrivitdocumentelor aferente armistiţiului din 29 noiembrie, o cantitate formată din două tranşe de 42.866 kg aur, respectiv 50.676 kg aur (un total de 93.536 kg aur) porneşte, în două vagoane, pe linia ferată Mainz - Saarbrücken către căile ferate controlate de Aliaţi, pe riscul Guvernului francez.

http://de.scribd.com/doc/207736445/Document-e-5

ianuarie 1919: În memoriul delegaţiei române de la Conferinţa de Pace de la Paris se arată că, în ce priveşte chestiunea Tezaurului, „poate n-ar fi de dorit să i se ceară Germaniei, ca o categorie de despăgubiri, dar dl. Danielopol consideră că faptul de a face Germania garanta a acestei restituiri ar putea avea ca efect prezervarea acestor bunuri şi asigurarea lor”.

23 iunie 1919: I.I.C. Brătianu se interesează într-un memoriu trimis d-lor Clemenceau (prim-ministru al Franţei), ministrului francez de Finanţe Klotz şi mareşalului Foch dacă aliaţii au primit de la germani vreo cantitate de aur în contul României. Răspunsul ministrului francez de Finanţe este negativ.

http://de.scribd.com/doc/128701886/48980343-Tezaurul-Romaniei-de-La-Moscova-de-Andreea-Tutunaru

28 iunie 1919: se semnează Tratatul de la Versailles, iar Rusia, deşi NU participa la semnare, are conform art. 116 al acestui tratat posibilitatea de a solicita direct pretenţii de despăgubire Germaniei. Cu toate acestea, Rusia nu a cerut niciodată înapoi cantitatea de 93.540 kg aur transportate de la Moscova la Berlin în septembrie, în baza tratatului financiar ruso-german, anulat prin armistiţiul din noiembrie 1918.

http://de.scribd.com/doc/207736444/Document-e-6

16 aprilie 1922: prin semnarea Tratatului de la Rapallo, Germania recunoaşte Rusia sovietică. Totodată, Germania renunţă la orice pretenţie de despăgubire împotriva Rusiei cu condiţia ca nici Rusia să nu despăgubească ţări terţe pentru confiscările şi naţionalizările pe urma revoluţiei din Rusia. Reamintim că, iniţial, România a pierdut controlul asupra Tezaurului aflat iniţial la Moscova în urma sechestrării acestuia de către regimul instaurat de Stalin. Mai mulţi delegaţi ai statelor participante, printre care şi Brătianu, condamnă acest tratat pentru că favorizează Rusia.

http://de.scribd.com/doc/207736443/Document-e-7

Toamna lui 1941: Armata a 4-a a Mareşalului Ion Antonescu, unul dintre cei mai înverşunaţi adversari ai Sovietelor, ajunge dincolo de Nistru, până la Odessa, însă nu scoate nici un cuvânt despre restituirea Tezaurului de către Moscova.

1956: Rusia a trimis către autorităţile comuniste dinRomânia aproximativ 33 kg aur, singura cantitate de aur returnată vreodată din Tezaurul care a luat drumul Moscovei în decembrie 1916. Şi, cel mai probabil, singura care mai era depozitată, la acea, dată, la Moscova. Dacă scădem aceste 33 kg aur din totalul celor 93.570 kg aur care au ajuns iniţial la Moscova, în cele două transporturi, obţinem exact cele 93.540 kg aur care au fost trimise de la Moscova la Berlin, conform cantităţii stipulate în Acordul financiar germano-rus şi cele 93.540 kg aur care au plecat din Germania către Franţa, conform documentelor aferente armistiţiului de la Compiegne.

Linkuri utile:

http://de.scribd.com/doc/207736454/Link-Uri