Orb e cel ce n-a citit in viata lui o carte

 

De ce vorbeau regii în dodii?

Oare regii din zilele noastre tot așa or vorbi?

Noi = pronume personal la pesoana I, plural.

Nouă = tot pronume personal și tot la persoana I, accentuat.

... sau cam așa îmi amintesc eu.

De ce naiba vorbeau așa? "Noi vrem să vă iubim, doamnă!"... Cred că ieșea ceva "în grup", adică El, Regele, Alteța Sa și doama. Sau "Ne vom gândi la propunerea voastră, Cardinale". Dacă ai citit sau o să citești cărțile lui Alexandre Dumas (Cei trei mușchetari, Contele de Monte-Cristo etc), ori Michel Zevaco (Cavalerii Pardaillan, Epopeea dragostei, Fausta etc), vei ști despre ce vorbesc.

Lasând gluma, îmi amintesc că, copil fiind - în anii '80, citeam o carte în două zile. Oricum nu aveam altă distracție, nu aveam cu ce să ne petrecem timpul.

Aveam o vecină, Adina, al cărui tată era pasionat de cărți și avea câte o bibliotecă plină în fiecare cameră a apertamentului plus una pe holul de la intrare (avea ap. cu 3 camere). Doamne, când intram la ei în casă, aveam impresia că sunt la Biblioteca Națională, atât de multe cărți avea omul acela. Se spune că biblioteca din casă reflectă ceva și din caracterul omului, cultura generală... sau cam așa ceva.

Prima carte pe care am citit-o a fost Arcasul Verde, de Edgar Wallace. Probabil că nu voi uita asta niciodată. Apoi am început să citesc Alexandre Dumas și Michel Zevaco. Începuse să-mi placă istoria Franței, dar mai ales scriitorii francezi. Apoi am trecut la Jules Verne. Ohoo, ce aventură se derula în mintea mea de copil: Cinci săptămâni în balon, O călătorie spre centrul Pământului, Copiii căpitanului Grant, Douăzeci de mii de leghe sub mări etc... omul ăsta a scris zeci ce romane dintre care vreo 61 publicate plus nu știu câte manuscrise găsite după moartea lui.

Nu voi pune link-uri "către", dar, dacă ești interesat de cărți, poți să dai click pe una din cele două imagini cu logo-urile celor două edituri.

... Și mai citeam, la vremea aceea, Sven Hassel, un soldat danez, autor al unor romane (pseudo-autobiografice) bazate pe experiența sa de-a lungul celui de-al Doilea Război Mondial. Prin 1985 am citit primul roman scris de Sven Hassel, Monte Cassino, iar prin 1986 am avut ocazia să citesc Gestapo. Abia după '90 au început să apară și la noi în țară restul cărților.

În ultima vreme îmi "omor" timpul cu romanele din colecția Războiul Stelelor, colecție la care au contribuit mai mulți scriitori de literatură S.F., nu doar George Lucas. Aș putea aminti de A. C. Crispin, Alan Dean Foster, Brian Daley, Dave Wolverton, Donald F. Glut, Greg Bear, James Kahn, James Luceno, Matthew Stover, Timothy Zahn... ce naiba, cred că în ziua de azi nu mai interesează pe nimeni să cumpere o carte, darămite să mai și citească. Îmi bat degetele degeaba de tastatură. Mai sunt unii printre noi care cumpără manuale sau cărți doar pentru că îi trebuie copilului la școală, cât despre copii... nici dacă le dai cărți în format electronic nu le citesc. Preferă să bage un CS.

Sunt atâtea cărți de citit și atât de multe de spus despre ele, dar... Tu când ai citit ultima dată o carte? Când ai cumpărat ultima dată o carte?... Sau ce ți-ai dori să citești ori să recitești?
Ce întrebări tâmpite am pus. Cred că nu o să răspundă nimeni le ele. Citim ziarul în drum spre serviciu și mail-urile, cam la atât am ajuns să ne rezumăm cu cititul. Și mai avem și pretenții.

Citeam undeva, pe un blog, că nu e bine să scri totul dintr-o suflare, că plictisești lumea cu articolul tău prea lung. Totuși, așa cum spune și titlul acestei postări, "Orb e cel ce n-a citit in viata lui o carte!"